Scurt comentariu : ”Despre Înălțarea Domnului”

Deși pot fi spuse multe alte lucruri despre Înălțare în materialul de față vom prezenta, pe scurt, câteva idei referitoare la contribuția acestui important eveniment în desfășurarea planului Lui Dumnezeu.

În primul rând, Înălțarea la cer a fost, nu doar o imagine, ci și pasul necesar și decisiv al Domnului nostru Isus Hristos spre propria-I glorificare (”înălțare”).
Pe lângă faptul că a fost un act de o deosebită spectaculozitate și a reprezentat o demonstrație clară a puterii, gloriei și măreției Lui Dumnezeu, Înălțarea la cer, așterne în fața ochilor noștri, într-un anume sens, și o imagine a actului întronării Domnului Isus – act ce s-a desfășurat după aceea în cer. ”Care stă la dreapta lui Dumnezeu, după ce s’a înălţat la cer, şi Şi-a supus îngerii, stăpînirile şi puterile” (1 Petru 3:22). Faptul că în ea însăși, Înălțarea, reține și o componentă pozițională, doar în acest sens noi vom putea vorbi despre întronare ca despre o nouă ”Înălțare”. Ce trebuie să știm este că prin actul glorificării, Dumnezeu, nu a făcut altceva decât să pună în mâna Fiului Său sceptrul conducerii intregii creații – văzute și nevăzute. Ca pas decisiv către glorificare, Înălțarea la cer, capătă astfel o deosebită importanță în ochii noștri prin faptul că ea aduce cu sine participarea umanității la o nouă viață guvernată de Însuși Domnul Isus, viață ce este caracterizată de ordine, unitate, pace și fericire veșnică.

În al doilea rând, Înălțarea Domnului, a făcut cu putință înălțarea spirituală a omului către Dumnezeu.
Se știe că din cauza păcatului omul a fost despărțit de Dumnezeu și, de aceea, întreaga umanitate se află astăzi în pragul iadului. Pentru rezolvarea acestei probleme, Dumnezeu, a oferit o soluție viabilă, instituind în acest sens oficiul de Mijlocitor și slujba de Mare Preot. ”… avem un Mare Preot, care S’a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri ” (Evrei 8:1), iar pe de altă parte că ”Domnul Isus poate să mîntuiască în chip desăvîrşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentrucă trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei”(Evrei 7:25). Deci, după Înălțare, Domnul Isus Hristos, a devenit Marele nostru Preot înaintea Lui Dumnezeu, iar prezența Sa nemijlocită la dreapta Tatălui și eternitatea inerentă Ființei Sale asigură o mijlocire eficientă și suficientă pentru mântuirea, în chip desăvârșit, a tuturor oamenilor care vor să se apropie de Dumnezeu. Astfel Înălțarea Domnului devine prin ea însăși act premergător și necesar aducerii în prezența Lui Dumnezeu a tuturor celor ce vor crede în Fiul Său.

În al treilea rând, Înălțarea Domnului Isus, a fost ”avanpremiera” înălțării la cer a Bisericii.
”Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întîmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul”(1 Tesalonicieni 4: 15-17 ). Sfânta Scriptură afirmă că la a doua Sa venire, Domnul Isus Hristos, va înălța la cer, îmbrăcați cu trupuri de slavă, pe toți credincioșii Săi care L-au slujit cât au trăit pe pământ (vezi și 1 Corinteni 15: 51-54 ). Iar prin faptul că Biserica este văzută ca fiind în Hristos, noi putem afirma, fără să greșim , că odată cu Înălțarea Lui Hristos la cer, în ochii Lui Dumnezeu, Înălțarea Bisericii este deja un fapt împlinit. Astfel, Înălțarea la cer, a Domnului Isus, a devenit o garanție și o certitudine a înălțării noastre.
Însă aici trebuie subliniat faptul că doctrinele învierii și înălțării la cer disting religia creștină de toate celelalte religii de pe fața pământului și nu doar atât, ci pun în evidență și lipsurile și inconsecvențele cu care acestea se confruntă atunci când își propun să explice viața religioasă.

Concluzii :
Prin conotația sa pozitivă, actul Înălțării, nu doar că-i pune în dificultate pe cei ce resping sau neagă realitatea acestuia, ci îi și condamnă la pierzare veșnică fiindcă, logic vorbind, fără înălțare mântuirea omului nu va putea fi niciodată săvârșită in integralitatea ei (trup și suflet). De aceea doctrina înălțării trebuie să-și găsească locul potrivit printre învățăturile și crezurile noastre despre Dumnezeu, care, după cum bine se știe, sunt hotărâtoare în ceea ce privește primirea iertării și a mântuirii. Din toate cele discutate mai sus rezultă că este foarte important și necesar ca toți oamenii să-l înalțe pe Hristos ca Domn al vieților lor și să se roage Lui în vederea mântuirii. Însă nu trebuie uitat că toate acestea trebuiesc făcute în speranța că Hristos Însuși se va reântoarce și va înălța Biserica la cer.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s