Scurt comentariu la articolul d-lui Samy Tuțac, referitor la persoana fostului președinte Traian Băsescu.

 

În noiembrie 2014, d-l Samy Tuțac, a făcut niște aprecieri laudative, la persoana și activitatea de președinte a d-lui Traian Băsescu. Consider că acest articol a fost scris, dintr-o inimă curată și sinceră, însă dintr-o prea mare grabă. Acest lucru nu a făcut decât să suscite mari semne de întrebare, în rândul cititorilor, cu privire la criteriile după care creștinii înțeleg ce se întâmplă în lumea politicului. Nu doresc să intru în polemică cu cineva , ci doar să atrag atenția asupra faptului, că afișarea în spațiul public a unor astfel de lucruri stârnesc consternare.

Samy Tuțac: „În câteva zile se va încheia ultimul mandat al Președintelui României, domnul Traian Băsescu. S-au spus și se vor spune multe lucruri despre Președintele care își trăiește ultima săptămână în cea mai înaltă poziție din stat. Unele sunt adevărate, altele nu sunt. Unele sunt lucruri bune, altele nu sunt. Cu siguranță, peste ani, istoricii profesioniști și echidistanți ne vor oferi o imagine a ceea ce a însemnat președenția domnului Traian Băsescu. Dacă este să exprim un punct de vedere personal, atunci consider că a fost cel mai bun Președinte al României de până acum. Dar, cum eu nu sunt istoric, aș putea fii bănuit de subiectivism. Am dorit, ca înainte de sfârșitul ultimului mandat să dezvălui o experiență personală cu domnul Președinte Traian Băsescu. Această experiență, desprinsă parcă dintr-o poveste frumoasă și de demult, mi-a confirmat, o dată în plus, că dincolo de imaginea distorsionată intenționat de propaganda din ultimii ani, se află un lider foarte puternic, un adevărat om de stat, dar și un om cu suflet nobil și extrem de sensibil. De fapt, aceasta este combinația cea mai reușită pentru un adevărat lider.”

Marian Văle:1. D-l Samy Tuțac afirmă că Traian Băsescu a fost cel mai bun președinte al României.
După ce afirmă că d-l Traian Băsescu a fost „cel mai bun președinte” al României, domnul Tuțac, îl descrie pe acesta ca fiind „un lider foarte puternic, un adevărat om de stat, dar și un om cu suflet nobil și extrem de sensibil.”
Totuși ideea de președinte „comportă” anumite limite. Prin ideea de lider politic puternic, se definește, sumar, acea personalitate marcantă a societății civile, aflată în fruntea unei formațiuni politice, ce-și exercită atribuțiunile de serviciu, conform fișei postului, cu multă pasiune, integritate morală și competență, însuflețit fiind de un anumit ideal ce trebuie atins (în cazul de față Constituția României).
Constituția României.
Articolul 82 Validarea mandatului si depunerea juramantului
(1) Rezultatul alegerilor pentru functia de Presedinte al Romaniei este validat de Curtea Constitutionala.
(2) Candidatul a carui alegere a fost validata depune in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna, urmatorul juramant: „Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spirituala si materiala a poporului roman, sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”.
Privind la Constituția României, observăm că d-l Băsescu nu și-a onorat jurământul față de țară. Iată doar câteva exemple, de încălcări grave ale Constituției României, care s-au petrecut în mandatele dumnealui:
a). D-l Băsescu Traian nu a condus românii către propășire spirituală, deoarece în timpul mandatelor sale, educația și cultura au „sucombat” sub „greutatea” incompetenței miniștrilor din acea vreme. Într-un raport al Comisiei Europene din 2009, România este situată pe ultimul loc în Europa, în ceea ce privește știința de carte. Și cei ce s-au ocupat de cultură au căutat, tot mai mult, să distrugă moștenirea culturală a poporului român. H R Patapievici, care a condus Institutul Cultural Român între 2005-2012, secondat de Mircea Mihăieș și Tania Radu, în 2008, a prezentat în cadrul expoziției ICR, de la New York, poneiul roz cu zvastică, precum și manechinul cu organele genitale la vedere. Trebuie spus că afișarea ostentativă a sexualității nu reprezintă altceva, decât semnul începutului de decădere morală și spirituală al respectivei națiuni.
b) D-l Băsescu Traian nu a adus nici bunăstare materială, deoarece, după cum se știe, România a fost practic jefuită. În mandatele dumnealui s-au tăiat salariile și pensiile, s-a distrus economia, s-au închis multe spitale și din această cauză mulți oameni au murit. Presa a relatat pe larg faptul că toate aceste lucruri s-au petrecut în timp ce mai toți apropiații d-lui Băsescu furau banii țării și se distrau în țări exotice.
c) D-l Băsescu nu a respectat Constituția și legile țării. În timpul mandatelor sale Constituția României a fost grav încălcată, astfel că s-a ajuns de două ori la suspendarea președintelui.
d) D-l Băsescu nu a apărat democrația, așa cum prevede Constituția; nu a fost un garant al statului de drept. Imixtiunile (vezi bilețelul roz, etc.), d-lui Băsescu, în treburile legislativului, guvernului și ale justiției sunt arhicunoscute și abundă în presa vremii. S-a constatat faptul că, de cele mai multe ori, au fost arestați doar adversarii politici, iar apropiații domnului Băsescu nu. Un exemplu evident în acest sens, este cazul din 2011, atunci când procurorului Iacobescu, care ancheta legăturile dintre fratele președintelui și Bercea Mondial, i s-a luat dosarul chiar în exercițiul funcțiunii, printr-un ordin venit direct de la București, după cum a afirmat la televizor, respectivul procuror.
e) Traian Băsescu a încălcat drepturile și libertățile cetățenești. El a încălcat, premeditat, dreptul la sănătate și la viață al românilor. În 2009, sub mandatul d-lui Boc, dar și cu aprobarea d-lui Traian Băsescu, România a aderat (fără ca populația să fie informată și fără ca Parlamentul să voteze), la așa numitul Codex Alimentarius, care promovează organismele modificate genetic, produse de firma americană Monsanto; despre care se cunoaște că provoacă boli cancerigene. În felul acesta, populația României, a fost expusă unui genocid aprobat în mod conștient, chiar de către instituțiile statului. Este limpede că d-l Băsescu și d-l Boc au servit, nu România, ci interesele marilor corporații străine.
f) D-l Băsescu nu a apărat suveranitatea României, așa cum prevede Constituția, ci a cedat-o către UE. Una dintre motivațiile sale, în săvârșirea acestui act, apărută în presă, a fost aceea că este nevoie de impunerea Noii Ordini Mondiale.
g) D-l Băsescu nu a luat atitudine împotriva celor ce au atentat la integritatea teritorială a României, atunci când s-au făcut declarații antiromânești și de independență ale așa zisului ținut secuiesc. În loc să protesteze față de aceste acțiuni și declarații prin care se aducea atingere integrității teritoriale a statului român, d-l Băsescu a tăcut, țintind, în ascuns, voturile maghiarilor din Ardeal.
Din cele de mai sus precum și multe altele, pe care nu putem să le discutăm acum, reiese limpede faptul, că d-l Traian Băsescu nu a respectat Constituția României, ci și-a încălcat în mod grosolan jurământul față de țară și față de poporul român. D-l Traian Băsescu nu a fost, nici pe departe, cel mai bun președinte al României și un adevărat om de stat, așa cum susține d-l Samy Tuțac.
2. D-l Samy Tuțac afirmă și faptul că d-l Traian Băsescu avea un suflet nobil și sensibil.
Potrivit dicționarelor, a avea un suflet nobil și sensibil, înseamnă a da dovadă de generozitate, de cinste și capabilitate de sentimente înalte. În plus, se subânțelege că, politețea, integritatea morală, limbajul ales și compasiunea, fac și ele parte din „suita” unui astfel de om.
D-l Băsescu nu s-a remarcat însă prin nici una din aceste calități, ci dimpotrivă, în presă au apărut dezvăluiri ce i-au conturat, tot mai mult, un profil de om răzbunător, apropiat de anumite cercuri mafiote și interlope. Multe dintre aceste lucruri rele sunt acum dovedite, nu doar prin dezvăluirile, fără putință de tăgadă, care au apărut în mass media, ci și de către instituțiile statului, prin faptul că mai toți apropiații d-lui Băsescu, inclusiv fratele dumnealui au procese penale, unii dintre ei fiind deja condamnați.
Limbajul d-lui T. Băsescu, departe de a fi politicos, s-a dovedit a fi vulgar, prin faptul că a jignit oamenii folosind cuvinte injurioase („țigancă împuțită”). De asemeni a dat dovadă de un comportament necivilizat lovind oamenii ( a lovit un copil și „a dat cu capul în gură unui arab”, spune Elena Udrea) ; pe adversarii politici i-a catalogat – fără a aduce probe veridice – drept securiști, etc.
Lipsa de sensibilitate și compasiune, a d-lui Băsescu, s-a văzut cel mai mult atunci când oamenii înfometați au protestat, cerându-și drepturile în stradă. Traian Băsescu în loc să asculte plângerile lor, s-a închis la Cotroceni și a permis ca poliția și jandarmeria să-i bată. Nimeni, în timpul mandatelor sale, nu a răspuns pentru aceste acte de cruzime. El nu și-a dat demisia, așa cum s-ar fi întâmplat într-o țară civilizată, ci s-a agățat de putere, fără a-i păsa de ce se-ntâmplă. În tot acest timp afacerile apropiaților dumnealui prosperau.
De aici rezultă că, d-l Traian Băsescu, pare mai degrabă un mic tiran, care a abuzat de funcția pe care Dumnezeu i-a dat-o, și nu un suflet nobil și sensibil, așa cum a afirmat mai sus d-l Tuțac.

Samy Tuțac: „S-a întâmplat în 25 Mai, 2014, ziua alegerilor europarlamentare. Era o zi de Duminică și aflându-mă în biroul meu, de la Biserica Betel din Timișoara, am simțit în inima mea un imbold să-i transmit domnului Președinte un cuvânt de încurajare. Cu o zi înainte, la Constanța, un bărbat l-a scuipat în față. De gesturi asemănătoare avuseseră parte, tot pe sfârșitul mandatelor și ceilalți doi foști Președinți, domnii Iliescu și Constantinescu. Un gest pe care nu-l pot aproba, indiferent de numele Președintelui.
De câteva luni aveam telefonul purtătorului de cuvânt al Președintelui și-i solicitam, uneori, motive de rugăciune pentru Președinte sau îi transmiteam prin sms scurte mesaje de încurajare. Întotdeauna, cu promtitudine maximă, acesta răspundea și îmi mulțumea. În dimineața aceea, înainte de începerea slujbei, i-am transmis Președintelui, prin purtătorul său de cuvânt, un scurt mesaj sms: Doamne ajută! Spuneți-i vă rog Domnului Președinte că sărutăm obrazul unde a fost scuipat. Și Domnul Hristos a fost scuipat, dar a învins prin iubire. Dumnezeu să binecuvânteze România și pe Președintele nostru! Ca de obicei, am primit răspuns imediat din partea purtătorului de cuvânt.
Surpriza, însă, a venit în jurul orei 16.00. Eram acasă și ne pregăteam să mergem la vot când a sunat telefonul și am văzut, cu surprindere, că este un număr de București. Am crezut că mă sună cineva de la un institut de sondare să mă întrebe dacă am fost la vot, așa că, inițial, nu am dorit să răspund. Am răspuns totuși, iar o doamnă m-a întrebat: Domnul pastor Samy Tuțac? Am răspuns: Da! Apoi doamna a continuat: Vă sunăm de la Cancelaria Prezidențială, domnul Președinte vrea să vorbească cu dumneavoastră, se poate? Sigur că da, am răspuns. Mi-a facut legătura și am auzit imediat vocea inconfundabilă a Președintelui: Buna ziua domnul Pastor! Băsescu sunt. Domnul Pastor, atât de mult m-a uns la inimă mesajul dumneavoastră că nu am rezistat să nu vă sun și să vă mulțumesc personal.
Sigur, discuția extrem de amicală a continuat pentru câteva minute și am încheiat asigurându-l de suport și mai ales de rugăciune. Am închis și nu-mi venea să cred că este adevărat. Mi-am dat seama încă o dată că și oamenii cei mai mari au nevoie de rugăciune și încurajare din partea noastră. Dar am înțeles mai mult ca oricând inima omului Traian Băsescu, cel care prin grația lui Dumnezeu și voința națională a fost, timp de zece ani, Președintele României.”

3. Marian Văle : Pe lângă a ne ruga, d–l Samy Tuțac sugerează ideea, că noi ar trebui, în plus, să-i consolăm și să-i mângâiem, pe președinții care încalcă principiile democratice și legile țării.
D-l Tuțac merge mai departe și face o asociere nefericită între suferințele Domnului Isus și cele ale d-lui Băsescu. El sugerează că așa cum D-l Isus a fost scuipat, tot la fel și d-l T. Băsescu a fost scuipat ; însă, a uitat să ne spună și motivele pentru care au fost scuipați, fiecare în parte. Biblia ne învață că Domnul Isus nu a fost scuipat pentru că și-a bătut joc de evrei, sau pentru că i-a asuprit, ci afirmă răspicat faptul , că toată suferința Sa a fost nedreaptă, aceasta fiindu-I cauzată de către oamenii nedrepți. Însă d-l Băsescu a fost scuipat , de către Adrian Zglobiu, nu pentru că a fost un om integru, care a făcut bine acestei țări, ci pentru multele rele, pe care dumnealui le-a comis în timpul mandatelor sale. Este clar faptul, că Domnul Isus a suferit pe nedrept, iar Traian Băsescu a suferit, nu pentru că a făcut dreptate ci pentru că a făptuit nedreptatea. Prin urmare, d-l Tuțac aseamănă greșit suferințele d-lui Băsescu, cu cele ale Domnului Isus, deoarece motivațiile ce au stat la baza producerii acestor suferințe sunt total diferite.
În ce privește atitudinea creștină față de conducătorii, care trec prin dificultăți, articolul sugerează că aceștia ar trebui consolați și îmbărbătați. Vechiul Testament ne oferă exemple clare, în abordarea unui comportament adecvat în această privință. Scriptura nu afirmă faptul că, profetul Ilie, l-ar fi mângâiat pe împăratul Ahab, când acesta ducea poporul în rătăcire; ci dimpotrivă l-a mustrat aspru pentru greșelile lui, și l-a acuzat de faptul că, din vina lui, poporul Israel trăia în idolatrie și-n lipsă de hrană (1 Împărați 18:18). La fel s-a întâmplat și atunci când împăratul David a păcătuit ; profetul Natan nu s-a exprimat laudativ la adresa lui, ci i-a dat păcatul pe față, l-a mustrat și i-a vestit pedeapsa Lui Dumnezeu, ce avea să vină asupra lui și asupra familiei lui(2 Samuel12:1-14). În același ton cu ceilalți profeți susmenționați, Daniel, l-a prevenit pe Nebucadnețar (un împărat păgân), să nu mai păcătuiască , ci să aibă milă de cei nenorociți, ca nu cumva Dumnezeu să-i ia domnia(Daniel 4:27).
Privind în Noul Testament observăm faptul că, slujitorii Domnului, nu s-au dus la dregătorii, care făceau rele să-i mângâie. Spre exemplu, Ioan botezătorul, nu l-a mângâiat, ci l-a mustrat pe împăratul Irod, pentru faptul că acesta se căsătorise cu soția fratelui său Filip (Ioan 6:18). Nici ucenicii Domnului nu s-au dus la Irod (un conducător rău) să-l învieze, după ce, pe acesta, l-a lovit un înger al Domnului și a murit( Faptele Ap. 12: 21-25). În acord cu același principiu scriptural, apostolul Pavel nu l-a menajat pe dregătorul Felix, ci i-a vorbit, cu îndrăzneală, despre înfrânarea de la păcat și despre judecata Lui Dumnezeu, ce avea să vină asupra lui, astfel încât Felix s-a îngrozit și l-a izgonit din fața lui (Faptele Apostolilor 24:24,25). La fel apostolul Iacov , nu este de acord cu cei ce asupresc pe cei săraci, luându-le banii, ci îi amenință cu judecata divină (Iacov 5:1-6). Însuși Domnul Isus îi amenința- cu judecata viitoare – pe cei bogați (printre care se găseau și conducătorii), care trăiau în plăceri și lux, și care priveau insensibili la săracii din jurul lor (Luca 6 : 24, 25). Spre final d-l Tuțac mărturisește că în urma dialogului cu fostul președinte a înțeles (sau a cunoscut) inima acestuia, afirmație pe care Biblia nu o sprijină.
Nu vreau să înțeleagă cineva că eu aș îndemna la o revoltă împotriva autorității, ci îndemnul meu este – potrivit Scripturii – de a ne ruga pentru autorități, fiind vigilenți în același timp, la cele ce se petrec pe scena politică și de a lua atitudine fermă, atunci când vedem că sunt disprețuite și călcate în picioare, legile și principiile democrației, care sunt singurele ce asigură o dezvoltare durabilă și armonioasă a societății civile. Așa cum s-a protestat în cazul Bodnariu, creștinii trebuie să ia atitudine – public-dezaprobatoare – ori de câte ori se observă faptul că se încalcă principiile, drepturile și libertățile cetățenești. Acest lucru nu trebuie făcut însă, prin jigniri și insulte la adresa guvernanților, sau în scopul răsturnării guvernului, ci prin adoptarea unei atitudini respectuoase față de aceștia, însă demnă și fermă, având scopul declarat al apărării valorilor creștine, ce susțin statul de drept.

Concluzii:
De la început până la sfârșit, articolul d-lui Tuțac, se remarcă printr-o lipsă acută de obiectivitate, compensată printr-un curios sentimentalism exaltat.
Lipsa rigorii logice și teologice face ca articolul dumnealui să fie vulnerabil oricăror critici, fie din partea creștinilor, fie din partea necreștinilor.
Faptul că d-l Tuțac nu a raportat activitatea politică a d-lui Băsescu la Constituția României, ci la propriile păreri, îi conferă d-lui Băsescu o aură de învingător, pe care, după cum s-a văzut, acesta nu o merită.
Prin raportarea, incorectă, a caracterului d-lui Băsescu la propriile sentimente, d-l Samy Tuțac, îi conferă d-lui Băsescu un profil moral care nu se potrivește cu faptele și comportamentul, afișat de fostul președinte.
Articolul încalcă nu doar principiul biblic, care ne spune să ne ferim a numi răul bine și binele rău, ci, în plus, îi atribuie d-lui Tuțac, în mod greșit, o prerogativă ce aparține doar Lui Dumnezeu (cea de cunoștere a inimii).
Faptul că d-l Tuțac nu a raportat persoana și lucrarea d-lui Băsescu la Constituția României și la Sfânta Scriptură, acreditează , în spațiul public, ideea greșită că religia creștină este o naivitate, iar cei ce o practică sunt doar niște inculți sentimentali și antiintelectualiști, idee pe care, de altfel, Biblia nu o sprijină, ci o condamnă fără echivoc.

Marian Văle

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s